Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Documente

”A asculta, a discerne, a trăi chemarea Domnului”: mesajul papei Francisc la Ziua mondială de rugăciune pentru vocații 2018

Mesajul papei Francisc la Ziua mondială de rugăciune pentru vocații 2018. - RV

04/12/2017 13:59

RV 04 dec 2017. A fost prezentat luni, 4 decembrie 2017, mesajul papei Francisc la Ziua mondială de rugăciune pentru vocații 2018 pe tema ”A asculta, a discerne, a trăi chemarea Domnului”. Potrivit tradiției, Biserica catolică marchează Ziua vocațiilor în cea de-a patra duminică a timpului pascal, numită ”Duminica Bunului păstor”. Redăm aici, în traducerea noastră de lucru, mesajul Sfântului Părinte.

«A asculta, a discerne, a trăi chemarea Domnului
Dragi frați și surori,
În luna octombrie a anului viitor se va desfășura cea de-a XV-a adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor, care va fi dedicată tinerilor, în special, raportului dintre tineri, credință și vocație. Cu acea ocazie vom avea posibilitatea să aprofundăm cum, în centrul vieții noastre, se află chemarea la bucurie pe care Dumnezeu ne-o adresează și cum acesta este ”planul lui Dumnezeu pentru bărbații și femeile din orice timp” (Sinodul episcopilor, XV Adunare generală ordinară, Tinerii, credința și discernământul vocațional, Introducere). Este vorba de o veste bună care ne este anunțată cu tărie de cea de-a 55-a Zi mondială de rugăciune pentru vocații: nu suntem cufundați în întâmplare, nici târâți de o serie de evenimente dezordonate ci, dimpotrivă, viața noastră și prezența noastră în lume sunt rodul unei vocații divine!

Chiar și în aceste timpuri neliniștite, misterul întrupării ne amintește că Dumnezeu ne vine întotdeauna în întâmpinare și este Dumnezeu-cu-noi, care trece de-a lungul drumurilor, uneori prăfuite ale vieții noastre și, captând dorul nostru sfâșietor de iubire și fericire, ne cheamă la bucurie. În diversitatea și specificul fiecărei vocații, personale și ecleziale, este vorba de a asculta, a discerne și a trăi acest Cuvânt care ne cheamă de Sus și care, în timp ce ne permite să fructificăm talanții noștri, ne face și instrumente de mântuire în lume și ne îndreaptă spre plinătatea fericirii. Aceste trei aspecte – ascultarea, discernământul și viața – formează și cadrul de la începutul misiunii lui Isus care, după zilele de rugăciune și de luptă din pustiu, vizitează sinagoga din Nazaret și aici se dispune la ascultarea Cuvântului, discerne conținutul misiunii încredințată de Tatăl și vestește că a venit să o împlinească ”astăzi” (cf. Lc 4, 16-21).

A asculta
Chemarea Domnului, trebuie spus imediat, nu are evidența unui lucru dintre atâtea pe care le putem auzi, vedea sau atinge în experiența noastră de zi cu zi. Dumnezeu vine în mod tăcut și discret, fără a se impune libertății noastre. Se poate întâmpla, de aceea, ca vocea sa să fie sufocată de multele griji și solicitări care ocupă mintea și inima noastră. Este nevoie, așadar, de a se predispune la o ascultare profundă a Cuvântului său și a vieții, a acorda atenție chiar și detaliilor din viața noastră cotidiană, a învăța să citim evenimentele cu ochii credinței și a se menține deschiși la surprizele Duhului. Nu vom putea să descoperim chemarea specială și personală pe care Dumnezeu a gândit-o pentru noi dacă vom rămâne închiși în noi înșine, în obișnuințele noastre și în apatia celui care își risipește viața în cercul îngust al propriului eu, ratând șansa de a visa în mare și de a deveni protagonist al acelei istorii unice și originale pe care Dumnezeu vrea să o scrie împreună cu noi.

Și Isus a fost chemat și trimis. De aceea, a avut nevoie de a se reculege în tăcere, a ascultat și a citit Cuvântul în Sinagogă și, cu lumina și tăria Duhului Sfânt, i-a dezvăluit în plinătate semnificația, raportată la însăși persoana sa și la istoria poporului lui Israel. Această atitudine devine astăzi tot mai dificilă, cufundați cum suntem într-o societate zgomotoasă, în iureșul belșugului de stimulente și informații care se înghesuie în zilele noastre. La gălăgia exterioară, care uneori domină orașele și cartierele noastre, îi corespund împrăștierea și confuzia interioară care nu ne îngăduie să ne oprim, să gustăm savoarea contemplației, să reflectăm cu seninătate la evenimentele vieții noastre și, încrezători în planul grijuliu al lui Dumnezeu pentru noi, să lucrăm pentru un discernământ aducător de roade. Dar, după cum știm, Împărăția lui Dumnezeu vine fără să facă zgomot și fără să atragă atenția (cf. Lc 17, 21) și este posibil să-i captezi germenii numai când, asemenea profetului Ilie, știm să intrăm în profunzimea spiritului nostru, lăsându-l să se deschidă la suflul imperceptibil al adierilor cerești (cf. 1 Rg 19,11-13).

A discerne
Citind în Sinagoga di Nazaret pericopa de la profetul Isaia, Isus discerne conținutul misiunii pentru care a fost trimis și îl prezintă celor care îl așteptau pe Mesia: ”Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns și m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să readu libertate celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19). În același fel, fiecare dintre noi își poate descoperi vocația numai prin intermediul discernământului spiritual, un ”proces prin care persoana ajunge să împlinească, în dialog cu Domnul și în ascultarea vocii Spiritului, alegerile fundamentale, pornind de la cea referitoare la starea vieții sale” (Sinodul Episcopilor, XV Adunare generală ordinară, Tinerii, credința și discernământul vocațional, II, 2). Descoperim, în particular, că vocația creștină are întotdeauna o dimensiune profetică. După cum ne mărturisește Scriptura, profeții sunt trimiși poporului în situații de mare precaritate materială și de criză spirituală și morală, pentru a adresa în numele lui Dumnezeu cuvinte de convertire, speranță și consolare. Ca vântul care ridică praful, profetul deranjează falsa liniște a conștiinței care a uitat Cuvântul Domnului, discerne evenimentele în lumina promisiunii lui Dumnezeu și ajută poporul să întrezărească semnalele aurorei în întunericul istoriei. Avem multă nevoie și astăzi de discernământ și de profeție, de a depăși ispitele ideologiei și fatalismului și să descoperim, în relația cu Domnul, locurile, instrumentele și situațiile prin care el ne cheamă. Fiecare creștin ar trebui să poată dezvolta capacitatea de ”a citi înăuntru” viața și să capteze unde și la ce Domnul îl cheamă pentru a fi continuator al misiunii sale.

A trăi
În fine, Isus vestește noutatea ceasului prezent, care pe mulți îi va înflăcăra iar pe alții îi va împietri: timpul s-a împlinit și El este Mesia prorocit de Isaia, cel uns pentru a-i elibera pe cei închiși, a reda vederea celor orbi și a proclama iubirea milostivă a lui Dumnezeu față de toată făptura. Chiar ”astăzi s-a împlinit această Scriptură pe care voi ați ascultat-o” (Lc 4,20), afirmă Isus. Bucuria Evangheliei care ne deschide la întâlnirea cu Dumnezeu și cu frații nu poate să aștepte încetineala și lenea noastră; nu ne atinge dacă rămânem la fereastră cu scuza că așteptăm întotdeauna timpul prielnic; nici nu se împlinește pentru noi dacă nu ne asumăm chiar astăzi riscul unei alegeri. Vocația este astăzi! Misiunea creștină este pentru prezent! Fiecare dintre noi este chemat – la viața laicală în căsătorie, la cea sacerdotală în slujirea preoțească sau la cea de consacrare specială – pentru a deveni mărturisitorii Domnului, aici și acum. Acest ”astăzi” proclamat de Isus, într-adevăr, ne asigură că Dumnezeu continuă ”să coboare” pentru a răscumpăra omenirea noastră și să ne facă părtași la misiunea sa. Domnul continuă să cheme la a trăi cu El și a merge pe urmele Lui într-o relație de apropiere specială, în serviciul său direct. Și dacă ne face să înțelegem că ne cheamă să ne consacrăm în totalitate Împărăției sale, să nu ne fie teamă! Este frumos, și este un mare har, să fim în totalitate și pentru totdeauna consacrați lui Dumnezeu și slujirii fraților.

Domnul continuă astăzi să cheme la urmarea Lui. Nu trebuie să așteptăm să fim perfecți pentru a răspunde cu generosul nostru ”iată-mă”, nici să ne înfricoșăm de limitele și păcatele noastre, ci să primim cu inima deschisă vocea Domnului. Să o ascultăm, să discernem misiunea noastră personală în Biserică și în lume și, în fine, să o trăim în acel ”astăzi” pe care Dumnezeu ni-l dăruiește.

Preasfânta Fecioară Maria, tânăra de la periferie, care a ascultat, a primit și a trăit Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, să ne ocrotească și să ne însoțească mereu pe drumul nostru.

Din Vatican, 3 decembrie 2017,
Prima duminică din Advent»

(rv – A. Dancă)

04/12/2017 13:59