Păstrarea și consolidarea Status Quo-ului Ierusalimului. Apelul papei Francisc la audiența generală

6 decembrie 2017. «Gândul meu se îndreaptă acum spre Ierusalim, neputând să-mi ascund profunda preocupare privind situația care s-a creat în ultimele zile și adresând totodată un însuflețit apel astfel încât să se angajeze cu toții la respectarea Status Quo-ului orașului, în conformitate cu pertinentele Rezoluții ale Națiunilor Unite», a spus Sfântul Părinte la finalul catehezei audienței generale de miercuri, 6 decembrie a.c., care s-a desfășurat în Aula Paul al VI-lea din Vatican.

«Ierusalimul este un oraș unic, sacru pentru evrei, creștini și musulmani care venerează acolo Locurile Sfinte ale respectivelor religii, având o vocație specială în vederea păcii. Mă rog Domnului ca această identitate să fie păstrată și consolidată în beneficiul Țării Sfinte, al Orientului Mijlociu și al lumii întregi și să prevaleze înțelepciunea și prudența pentru a evita adăugarea unor noi elemente de tensiune într-o panoramă internațională deja convulsivă și marcată de atâtea conflicte pline de cruzime», a mai spus papa Francisc.

Apelul pontifului vine în contextul crizei create în urma anunțului președintelui Donald Trump de a transfera Ambasada Statelor Unite ale Americii din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, intenție interpretată ca o recunoaștere implicită a Ierusalimului drept capitală a statului evreu. 

Myanmar și Bangladesh:o călătorie sub semnul deschiderii inimii ca bază a unei culturi a armoniei și a păcii
"A fost un mare dar al lui Dumnezeu și, de aceea, îi mulțumesc pentru tot, în special pentru întâlnirile pe care le-am avut", a spus Sfântul Părinte la cateheza audienței generale de miercuri. Așa cum obișnuiau și predecesorii săi care, la întoarcerea dintr-o călătorie apostolică dedicau cateheza de miercuri evocării întâlnirii cu comunitățile locale vizitate, și  papa Francisc a ales să dedice cateheza recentei călătorii apostolice în Myanmar și Bangladesh, reparcurgând momentele intense ale celei de-a 21-a călătorii a pontificatului său.

Amintind că a fost pentru prima oară când un succesor al lui Petru a vizitat Myanmarul, vizita având loc după stabilirea relațiilor diplomatice dintre această țară și Sfântul Scaun, papa Francisc a expus motivul principal al acestei călătorii.
Papa Francisc: «Am vrut, și în acest caz, să exprim apropierea lui Cristos și a Bisericii față de un popor care a suferit din cauza conflictelor și a represiunilor și care, în prezent, se îndreaptă lent spre o nouă condiție de libertate și de pace. Un popor în care tradiția budistă este profund înrădăcinată, cu principiile sale spirituale și etice, și unde creștinii sunt prezenți ca o mică turmă și ferment al Împărăției lui Dumnezeu. »

Reparcurgând momentele principale ale călătoriei în Myanmar, pontiful a descris numeroasele întâlniri, cu comunitatea catolică locală, cu autoritățile civile și liderii religioși și, oprindu-se asupra Sfintei Liturghii, cu participarea tinerilor din Myanmar, a spus: «A doua Sfântă Liturghie, ce a reprezentat ultimul moment al vizitei în Myanmar, a fost dedicată tinerilor: un semn de speranță și un dar special al Fecioarei Maria, în catedrala care-i poartă numele. Pe chipurile acelor tineri, pline de bucurie, am văzut viitorul Asiei: un viitor ce nu le va aparține acelora care construiesc arme, ci acelora care seamănă fraternitate. Și tot în semn de speranță, am binecuvântat primele pietre de temelie în vederea edificării a 16 biserici, a seminarului și a nunțiaturii. »

Referindu-se Bangladesh, cea de a doua destinație a călătoriei apostolice efectuată de pontif între 26 noiembrie și 2 decembrie, papa Francisc a descris momentele semnificative și pline de bucurie ale vizitei. «La Dhaka», a spus, «am trăit un moment intens de dialog interreligios și ecumenic care mi-a permis să subliniez importanța deschiderii inimii ca bază a unei culturi a deschiderii, a armoniei și a păcii».
Papa Francisc: «Ultimul eveniment a fost cu tinerii bengalezi, bogat în mărturii, cântece și dansuri. O sărbătoare care a exprimat bucuria Evangheliei primită de acea cultură; o bucurie la rodnicia cărei a contribuit sacrificiul a numeroși misionari, a multor catiheți și părinți creștini. La întâlnire erau prezenți și tineri musulmani și de alte religii: un semn de speranță pentru Bangladesh, pentru Asia și pentru lumea întreagă.»

RV/AM