Să trăim o nouă și neprevăzută rodnicie: mons. Dario Viganò la Sfânta Liturghie pentru angajații Spc

19 decembrie 2017. «Istoria mântuirii este rodul obstinatei fidelități a lui Dumnezeu, întrucât El vine când vrea și deschide noi orizonturi, uneori neprevăzute », a evidențiat monseniorul Dario Eduardo Viganò, prefect al Secretariatului pentru Comunicare (Spc), în omilia Sfintei Liturghii celebrată în Bazilica Sfântul Petru în preajma sărbătorii Nașterii Domnului nostru Isus Cristos, cu participarea angajaților departamentului vatican pentru comunicare. După Sfânta Liturghie, celebrată marți, 19 decembrie, noii angajați ai Secretariatului pentru Comunicare au depus jurământul de credință înainte de începerea oficială a slujirii lor.

«Să ne întrebăm dacă suntem disponibili să acceptăm această imprevizibilitate, surpriza care schimbă radical planurile noastre, intervenția dinafara timpurilor și a spațiilor pe care noi le-am prevăzut», a îndemnat, referindu-se  la lecturile liturgiei zilei, luate din cartea Judecătorilor, capitolul 13 și din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca.

«Atunci», a continuat, «vom înțelege ce face Domnul pentru fiecare dintre noi, pentru fiii și familiile noastre. Ne vom da seama că este într-adevăr Domnul care reconstruiește, reedifică, ne acoperă cu bunătatea sa, ne iartă, ne ridică din căderi și ne pune din nou pe cale. Să căutăm aceste urme ale lui Dumnezeu în viața noastră, în aceste ultime zile care ne separă de sărbătoarea Crăciunului, pentru a-i pregăti calea, pentru a da mărturie că alergătura noastră nu este destinată doar cadourilor de ultim moment ci și întâlnirii cu Dumnezeu, pentru a-l primi în centrul caselor noastre.»

«Crăciun fericit este, din nou, urarea pe care o adresez vouă și familiilor voastre, îndeosebi celor bolnavi, cu prezența și lumina acelui Prunc care să lumineze și să dea sens și împăcare drumurilor noastre și relațiilor noastre», a spus prefectul Secretariatului pentru Comunicare în încheierea omiliei, înălțând rugăciunea: «Îți mulțumim, Tată, pentru acest Cuvânt care ne îndeamnă să primim vestea cea bună pe care o semeni în viața noastră. Fă ca și noi să trăim, precum Zaharia și Elisabeta, o nouă și neprevăzută rodnicie care ia naștere din primirea Spiritului Tău care înnoiește orice lucru».

RV/AM