RV 09 ian 2018. Compasiunea, apropierea și coerența vieții sunt cele trei trăsături ale păstorului de suflete și ale autorității sale subliniate de papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de marți, 9 ianuarie a.c., în capela Casei Sf. Marta. La predica celebrării euharistice, pontiful a prezentat o reflecție despre lecturile biblice ale zilei după ritul roman sau latin (1Sam 1,9-20 și Mc 1,21-28).
Comentând evanghelia zilei, despre Isus care învăța ca unul care are autoritate,
papa a subliniat că, în realitate, era vorba de ”o învățătură nouă”: noutatea lui
Cristos este tocmai ”darul autorității” primit de la Tatăl. Învățătura cărturarilor
și a învățătorilor legii, a remarcat Sfântul Părinte, spunea adevărul, dar lumea gândea
altceva pentru că ceea ce spuneau aceștia nu ajungea la inima ascultătorilor. Învățătura
lui Isus, în schimb, provoca stupoare, mișca inimile pentru că ceea ce conferă autoritate
este apropierea. Isus ”avea autoritate pentru că era aproape de oameni, înțelegându-le
problemele, suferința și păcatele”.
Papa Francisc: «El înțelegea pentru că era aproape. Primea, vindeca
și învăța de o manieră apropiată. Ceea ce dă autoritate unui păstor sau retrezește
autoritatea care-i este dată de Tatăl este apropierea: apropierea de Dumnezeu în rugăciune
– un păstor care nu se roagă, un păstor care nu-l caută pe Dumnezeu și-a pierdut partea
– și apropierea față de oameni. Păstorul detașat de oameni nu ajunge la oameni cu
mesajul său. Apropierea, această dublă apropiere. Aceasta este ungerea păstorului
care se lasă mișcat în fața darului lui Dumnezeu în rugăciune și se poate mișca în
fața păcatelor, a problemei, a bolilor de care suferă oamenii: îl face pe păstor să
se miște lăuntric».
Cărturarii, a continuat Sfântul Părinte, și-au pierdut capacitatea de a se lăsa
mișcați tocmai pentru că ”nu erau aproape nici de oameni, nici de Dumnezeu”. Și când
se pierde această apropiere, păstorul ajunge la ”incoerența vieții”.
Papa Francisc: «Isus este clar în această privință: ”Faceți ceea
ce spun” – pentru că ei spun adevărul – ”dar nu ceea ce fac”. Duplicitatea vieții.
Este urât să vezi păstorii cu viață dublă: este o rană în Biserică. Păstorii bolnavi,
care au pierdut autoritatea și merg înainte în această duplicitate a vieții. Există
atâtea feluri de a împinge înainte viața dublă, dar e dublă. Isus este foarte dur
cu ei. Nu doar că spune oamenilor să-i asculte dar să nu facă ceea ce fac, însă acestora
ce le spune? ”Voi sunteți morminte văruite”: foarte frumoși în ce privește învățătura,
văzuți din afară. Dar înăuntru, putreziciune. Acesta este sfârșitul păstorului care
nu are apropiere față de Dumnezeu în rugăciune și față oameni în compasiune».
Referindu-se la prima lectură a celebrării euharistice, despre nașterea profetului
Samuel, pontiful a scos în evidență figura Anei care se roagă Domnului să aibă un
fiu de parte bărbătească. Pagina sacră vorbește și despre preotul Eli, unul slab,
care a pierdut apropierea de Dumnezeu și de oameni. Acesta credea că Ana era băută.
Ea, în schimb, se ruga în inima sa, mișcându-și numai buzele. Ana i-a explicat lui
Eli că este în suferință și că ceea ce vorbea era ”excesul” de suferință și neliniște.
În timp ce vorbea, Eli s-a dovedit capabil să se apropie de inima Anei, spunându-i
în cele din urmă să meargă în pace: ”Dumnezeu lui Israel să-ți dea după ceea ce ai
cerut”. Și-a dat seama, a remarcat pontiful, că a greșit și a făcut să iasă din inima
lui ”binecuvântarea și profeția”. La scurtă vreme, Ana l-a născut pe Samuel.
Papa Francisc: «Eu voi spune păstorilor care au trăit viața fiind
detașați de Dumnezeu și de popor, de oameni: ”Nu-ți pierde speranța. Există întotdeauna
posibilitatea. Acestuia i-a fost îndeajuns să vadă, să se apropie de această femeie,
să o asculte și să retrezească autoritatea pentru a binecuvânta și a proroci. Profeția
a avut loc și femeia a născut un fiu”. Autoritatea, darul lui Dumnezeu. Numai de la
el vine. Isus o dăruiește celor care sunt ai săi. Autoritate în a vorbi, care vine
din apropierea cu Dumnezeu și cu oamenii, mereu împreună. Autoritatea care este coerență,
nu duplicitatea vieții. Este autoritate. Și dacă un păstor o pierde, cel puțin să
nu piardă speranța, ca Eli: există întotdeauna timp pentru a se apropia și a retrezi
autoritatea și profeția».
(rv – G. Aquilino – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |