Să ne însușim privirea lui Dumnezeu care se îngrijește de toți fiii săi: papa Francisc, la audiența generală

14 februarie 2018. «Domnul vorbește pentru toți, păstori și credincioși. El bate la inima acelora care participă la Sfânta Liturghie, fiecare cu propria condiție de viață, cu vârsta și situația sa Mângâie, cheamă, suscită semințe de viață nouă și reconciliată», a spus papa Francisc în cateheza audienței generale din Miercurea cenușii, desfășurată în Piața Sfântul Petru.

Continuând șirul catehezelor dedicate Sfintei Liturghii, pontiful s-a oprit asupra Liturgiei cuvântului, a Mărturisirii credinței și asupra Rugăciunii credincioșilor, numită și rugăciune universală.

Explicând necesitatea tăcerii după omilie, ce reprezintă un timp de liniște ce permite sedimentarea în suflet a seminței primite, astfel încât să se ivească propuneri de adeziune față de ceea ce Duhul i-a sugerat fiecăruia, Sfântul Părinte a spus:
Papa Francisc: «După această tăcere, răspunsul personal de credință se integrează în profesiunea de credință a Bisericii, exprimată prin "Mărturisirea de credință". Recitat de întreaga adunare, Simbolul de credință manifestă  răspunsul comun la ceea ce s-a ascultat împreună de la Cuvântul lui Dumnezeu (cf Catehismul Bisericii Catolice, 185-197). Există o legătură vitală între ascultare și credință. De fapt, aceasta nu ia naștere din fantezia minților omenești ci, după cum amintește sfântul Paul, "vine din predicare și predicarea din cuvântul lui Cristos " (Rom 10,17). Așadar, credința se alimentează cu ascultarea Cuvântului și conduce la Sacrament. De aceea, recitarea "Crezului" face astfel încât adunarea liturgică "să cinstească și să mărturisească marile mistere ale credinței, înainte de a începe celebrarea lor euharistică" (Instrucțiunile generale ale Misalului Roman, 67)» 

Explicând că Simbolul de credință leagă Euharistia de Botez, primit în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, amintindu-ne că Sacramentele sunt de înțeles în lumina credinței Bisericii, pontiful a menționat Simbolul apostolilor, formulă ce se poate adopta în cadrul Sfintei Liturghii îndeosebi în Postul Mare și în Timpul Pascal în locul Simbolului niceo-constantinopolitan, deoarece în credința primită de la apostoli se altoiește credința fiecărui botezat, a cărui uniune cu Cristos este actualizată de celebrarea Euharistiei.
Papa Francisc: «Răspunsul la Cuvântul lui Dumnezeu primit cu credință se exprimă apoi în rugăciunea comună, numită Rugăciunea universală, pentru că îmbrățișează necesitățile Bisericii și ale lumii (cf Instrucțiunile generale ale Misalului Roma, 69-71; Introducere la Lecţionar, 30-31)». Este numită și Rugăciunea  credincioșilor. De fapt, în primele secole, după omilie catehumenilor li se cerea să iasă din biserică, în timp ce credincioșii – adică cei botezați – își uneau vocile pentru a-l implora împreună pe Domnul.

La finalul catehezei, Sfântul Părinte ne-a îndemnat să ne amintim cuvintele Domnului nostru Isus Cristos  –  «Dacă rămâneți în mine și cuvintele mele rămân în voi, orice voiți, cereți și vi se va face (In 15,7) – și să evităm comportamentele care țin de logica celor lumești:
Papa Francisc:  «În schimb, pretențiile logicii lumești nu decolează spre Cer, după cum rămân neascultate cererile autoreferențiale (cf Iac 4, 2-3) Intențiile pentru care poporul de credincioși este îndemnat să se roage trebuie să dea voce nevoilor concrete ale comunității ecleziale și ale lumii, evitând recurgerea la formule convenționale și mioape. Rugăciunea "universală" care încheie liturgia Cuvântului, ne îndeamnă să ne însușim privirea lui Dumnezeu care se îngrijește de toți fiii săi. » 

RV/AM