Cristos, singurul mântuitor al omului prin tainele Bisericii: scrisoarea ”Placuit Deo” privind unele aspecte ale mântuirii creștine

RV 01 mar 2018. Cristos este singurul mântuitor al omului întreg, trup și suflet, prin sacramentele Bisericii sale: acesta este, pe scurt, conținutul scrisorii ”Placuit Deo” a Congregației pentru doctrina credinței despre unele aspecte ale mântuirii creștine, prezentată joi, 1 martie 2018, la Sala de presă a Sf. Scaun. Scrisoarea este adresată în primul rând episcopilor Bisericii catolice și, în general, tuturor credincioșilor. La întâlnirea cu jurnaliștii au intervenit prefectul Congregației, arhiepiscopul Luis Francisco Ladaria Ferrer, S.I., și secretarul Congregației, mons. Giacomo Morandi. În continuitate cu scrisoarea ”Dominus Jesus” din anul 2000, scrisoarea ”Placuit Deo” atrage atenția asupra unor pericole legate de înțelegerea mântuirii creștine în noul context cultural, impregnat de o viziune pesimistă asupra omului și a aspirațiilor sale.
Arhiep. Ladaria Ferrer: «Sfântul Părinte Francisc, în magisteriul său ordinar, face deseori referință la două tendințe care se aseamănă, în unele aspecte, cu două vechi erezii, pelagianismul și gnosticismul, chiar dacă este mare diferența dintre conținutul istoric actual secularizat și cel din primele veacuri creștine».

În forme noi, cele două curente eretice continuă și astăzi să pună sub semnul întrebării ”unele aspecte ale mântuirii creștine”. Neo-pelagianismul, de exemplu, susține că individul, în virtutea unei autonomii radicale, pretinde că se poate mântui singur, fără să recunoască faptul că depinde, în adâncul ființei sale, de Dumnezeu și de ceilalți. Se așteaptă, în acest fel, ca mântuirea să vină din puterile individului sau de la structurile pur omenești, incapabile să primească noutatea Duhului lui Dumnezeu (nr. 2). Pe de altă parte, un anumit ”neo-gnosticism” prezintă mântuirea ca pur interioară, închisă în sfera subiectivismului. Se pretinde, astfel, să elibereze persoana de trup și de cosmosul material, în care nu se mai descoperă urmele mâinii providențiale a Creatorului, ci numai o realitate lipsită de sens, manipulabilă după interesele omului.
Arhiep. Ladaria Ferrer: «Actuala scrisoare vrea să abordeze aceste tendințe reducționiste care amenință Creștinismul actual și să afirme din nou că mântuirea, după planul Legământului Tatălui, constă în uniunea noastră cu Cristos».

Vorbind mai departe de dimensiunea antropologică și cristologică a mântuirii, prefectul Congregației pentru doctrina credinței a subliniat că tendințele neo-pelagiene din timpurile noastre au în comun cu pelagianismul din antichitate faptul că se dă uitării lucrarea lui Dumnezeu în noi. ”Pentru a înțelege mai adânc noutatea lui Cristos Mântuitorul, ignorată de aceste tendințe amintite pe scurt, trebuie să amintim modul în care Isus este Mântuitor: El nu s-a limitat să ne arate calea de urmat pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, o cale pe care am putea apoi să o străbatem pe contul nostru, ascultând de cuvintele lui și imitând exemplul său. Cristos, mai mult decât atât, pentru a ne deschide poarta eliberării a devenit El însuși calea de urmat. Isus, Fiul întrupat al Tatălui, este singurul Mântuitor”.

În același timp, scrisoarea ”Placuit Deo” subliniază că mântuirea pe care Isus a adus-o nu se împlinește doar de o manieră interioară, într-o formă intimă și sentimentală, cum susține viziunea neo-gnostică. Dar unde și cum putem primi această mântuire?
Mons. G. Morandi: «Locul în care primim mântuirea adusă de Isus este Biserica, comunitatea celor care, fiind încorporați în noua ordine de relații inaugurată de Cristos, pot primi plinătatea Duhului lui Cristos (cf. Rom 8,9). A înțelege această mediere salvifică a Bisericii este un ajutor indispensabil pentru a depăși orice tendință reducționistă».

Altfel spus, cum harul pe care Cristos ni-l dăruiește nu este, după cum susține viziunea neo-gnostică, o mântuire doar interioară, dar care ne introduce în relațiile concrete pe care El însuși le-a trăit, harul ne încorporează în Biserică, realitate care este în același timp vizibilă și invizibilă, în care, în timp ce ne apropiem de frați, mai ales de cei mai nevoiași, atingem în mod real trupul lui Cristos. Mântuirea mediată de Biserică, de aceea, constă în încorporarea într-o comuniune de persoane care participă la comuniunea Preasfintei Treimi (nr. 12).
Mons. G. Morandi: «Viziunea individualistă neo-pelagiană și cea pur interioară neo-gnostică contrazic fățiș și economia sacramentelor, prin care Dumnezeu a vrut să-i mântuiască pe toți oamenii. Participarea, în Biserică, la noua ordine de raporturi inaugurată de Isus se realizează prin sacramente, dintre care Botezul este poarta, iar Euharistia este izvorul și punctul culminant. (...) Purificați de păcatul originar și de orice păcat, suntem chemați la o nouă existență conformă lui Cristos».

Publicarea acestei scrisori, adresată episcopilor Bisericii catolice și, în general, tuturor credincioșilor, a fost decisă la sesiunea plenară a Congregației pentru doctrina credinței din 23-26 ianuarie 2018 și aprobată în 16 februarie a.c. de Sfântul Părinte care a cerut să fie publicată cât mai curând. Arhiepiscopul Luis Ladaria Ferrer și-a exprimat speranța ca această scrisoare să-i ajute pe credincioși să devină mai conștienți de demnitatea lor de fii ai lui Dumnezeu (cf. Rom 8,16). Mântuirea, a încheiat prelatul, nu poate fi redusă la un simplu mesaj, practică, gnoză sau la un sentiment interior. Prefectul Congregației pentru doctrina credinței a amintit aici cuvintele papei Benedict XVI din enciclica ”Deus caritas est” (nr. 1): ”La începutul vieții creștine nu se află o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o Persoană, care îi dă vieții un nou orizont și, prin aceasta, direcția decisivă”.

(rv – A. Dancă)