Predica papei Francisc la ”Sf. Marta”: episcopii să apere credincioșii de cei care îi dezorientează

RV 04 mai 2018. A păstra credința și a întări credința. La omilia Sfintei Liturghii din dimineața de vineri, 4 mai 2018, papa Francisc a insistat asupra acestor două aspecte, făcând un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Fap 15,22-31 și In 15,12-17). Pontiful a pus accentul pe prima lectură, luată din cartea Faptele Apostolilor, care descrie un moment dificil din sânul comunității creștine de la Antiohia. ”Am auzit că unii dintre noi care au plecat fără să fi avut misiune de la noi v-au tulburat prin cuvintele lor și v-au răvășit sufletele”, se spune în scrisoarea trimisă de Petru și ceilalți apostoli primilor creștini din Antiohia, luând hotărârea de a reacționa și de a restabili pacea. Citind mesajul, creștinii ”s-au bucurat de această încurajare”. Cei care s-au prezentat fără mandat în comunitate drept ”ortodocși ai adevăratei învățături”, a remarcat pontiful la omilie, ”crezând că sunt adevărații teologi ai creștinismului”, nu au făcut altceva decât să dezorienteze poporul. Apostolii, episcopii de astăzi, sunt chemați să-l întărească în credință. Iar episcopul, subliniază papa Francisc, ”este cel care supraveghează, care veghează”, este santinela ”care știe să vadă ca să-și apere turma de lupii care vin”. Dar un episcop face mai mult: ca un păstor, el trebuie să stea de veghe. O frumoasă expresie prin care se descrie vocația episcopului.

Papa Francisc: «A sta de veghe înseamnă a participa la viața turmei. Isus face o deosebire netă între adevăratul păstor și un angajat, între cel care se comportă ca un simplu slujbaj fără să-i pese că vine lupul și mănâncă oile; nu-l interesează. În schimb, adevăratul păstor care stă de veghe, care este implicat în viața turmei, apără nu numai toate oile, ci o apără pe fiecare, o întărește pe fiecare și dacă una se rătăcește sau se pierde, merge să o caute și o aduce din nou în staul. Este atât de implicat încât nu lasă să se piardă niciuna».

Adevăratul episcop cunoaște, așadar, numele fiecărei oițe și aceasta ne face să înțelegem felul de episcop la care se gândește Isus: unul care stă aproape. Iar Duhul Sfânt a dat poporului creștin simțul, capacitatea de a înțelege unde se află un adevărat episcop:

Papa Francisc: «De câte ori auzim: ”Ah, episcopul acesta! Da, e bun, dar nu se ocupă mult de noi, este mereu ocupat”. Sau: ”Acest episcop se amestecă în afaceri, este un pic afacerist și asta nu merge”. Sau: ”Acest episcop se ocupă de lucruri care nu se potrivesc cu misiunea sa”. Sau: ”Acest episcop este mereu cu valiza în mână, călătorește mereu peste tot”. Sau: ”E unul cu chitara legată de mână”. Fiecare se poate gândi. Poporul lui Dumnezeu știe când păstorul este păstor, când păstorul este unul apropiat, când păstorul știe să stea de veghe și își dă viața pentru ei. Apropierea».

Aşa trebuie să fie viața unui episcop și tot astfel şi moartea, iar papa amintește de exemplul Sf. Turibio de Mongrovejo, care a murit într-un cătun de indigeni, înconjurat de creștinii săi care îl însoțeau cântând din instrumentele lor populare (chirimia) ca să adoarmă în pace.

Papa Francisc: «Să ne rugăm Domnului pentru ca să ne dea mereu păstori buni, să nu lipsească Bisericii grija păstorilor: nu putem merge înainte fără. Să fie oameni de acest fel, muncitori, de rugăciune, apropiați de poporul lui Dumnezeu. Într-un cuvânt, oameni care știu să stea de veghe».

(rv – A. Masotti – A. Dancă)