RV 19 mai 2018. Știrile zilei la Radio Vatican, difuzate în emisiunea radiofonică sau publicate pe pagina web:
Papa Paul al VI-lea va fi proclamat sfânt la 14 octombrie
Papa Paul al VI-lea – pontiful care a încheiat Conciliul Vatican al II-lea şi a dat
glas strigătului celor din urmă, va fi proclamat sfânt la 14 octombrie 2018. Anunţul
a fost făcut de Sfântul Părinte care a prezidat Consistoriul de sâmbătă, 19 mai, un
consistoriu public privind unele cauze de canonizare. Adunarea cardinalilor, convocată
de papa Francisc, a avut loc la ora 10.00, în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic
și a început cu rugăciunea canonică a Orei a Treia.
Paul al VI-lea (Ioan Baptist Montini), papă;
Oscar Arnulfo Romero Galdamez, arhiepiscop de San Salvador, martir;
Francisc Spinelli, preot diecezan, fondator al institutului de viață consacrată ”Surorile
Adoratoare ale Preasfântului Sacrament”;
Vincențiu Romano, preot diecezan;
Maria Ecaterina Kasper, fecioară, fondatoare a institutului de viață consacrată ”Slujitoarele
Sărace ale lui Isus Cristos”;
Nazaria Ignația a Sfintei Tereza a lui Isus (Nazaria Ignazia March Mesa), fecioară,
fondatoarea congregației de viață consacrată ”Surorile Misionare Cruciate ale Bisericii”.
Potrivit uzanței, ceremoniile de canonizare, expresia publică a cinstirii universale
acordată unui Sfânt, sunt prezidate de papa Francisc și se desfășoară la Roma.
Episcopii chilieni şi-au înaintat demisia în urma unor cazuri
de abuzuri asupra minorilor
"Ne-am pus slujirile episcopale în mâinile Sfântului Părinte", a spus secretarul general
al Conferinţei Episcopale din Chile, mons. Fernando Ramos, citind – vineri, 18 mai
– o declaraţie de presă, la finalul unei întâlniri extraordinare la vârf, convocată
de papa Francisc în aceste zile în Vatican pentru a înfrunta scandalul unor abuzuri
asupra minorilor şi al ocultării denunţurilor, care a implicat ţara sud-americană.
Cei 34 de episcopi chilieni şi-au înaintat demisiile.
"…dorim să comunicăm că, înainte de toate, îi mulţumim papei Francisc pentru modul
său patern de a ne asculta şi pentru corecţiunea sa fraternă. Dar, mai ales, dorim
să cerem iertare pentru durerea cauzată victimelor, Sfântului Părinte, poporului lui
Dumnezeu şi ţării noastre pentru gravele greşeli şi omisiuni comise de noi", afirmă
membrii Conferinţei Episcopale din Chile, în declaraţia de presă.
Luni, după Rusalii, comemorarea obligatorie Fericita Fecioară Maria, Maica
Bisericii
Anul acesta, pentru prima dată, în ziua de 21 mai, ce coincide cu ziua de luni de
după Rusalii se comemorează Fericita Fecioară Maria, Maica Bisericii, celebrare înscrisă
în calendarul roman general în urma decretului "Ecclesiae Mater" difuzat sâmbătă,
3 martie a.c., document emis de Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor.
"Această celebrare", se subliniază în decret "ne va ajuta să ne amintim că viaţa creştină,
ca să crească, trebuie să fie ancorată în misterul Crucii, în jertfa lui Cristos la
ospăţul euharistic, în Fecioara care oferă, Maica Răscumpărătorului şi a celor răscumpăraţi".
"Eu însumi am vrut să înfiinţez anul acesta comemorarea liturgică Maria Maica Bisericii,
ce va fi celebrată pentru prima dată la 21 mai, luni după Rusalii. Maria este Maica
lui Isus şi, în El, este Maica noastră, a tuturor: Maica unităţii. Sanctuarul care
i-a fost dedicat aici, la Loppiano, este un îndemn de a merge la şcoala Mariei pentru
a învăţa să-l cunoaştem pe Isus, să trăim împreună cu Isus şi din Isus, prezent în
fiecare dintre noi şi în mijlocul nostru", a spus papa Francisc în cadrul vizitei
pastorale la Loppiano, din 10 mai a.c..
Consideraţii omiletice la Duminica Rusaliilor (B): Comunicare
şi comuniune
E Ziua Domnului, marea duminică a Rusaliilor în care comunitatea creştină aminteşte
coborârea Duhului Sfânt promis de Isus discipolilor în ajunul pătimirii sale: „Nu
vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi” (In 14,18). „Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el
vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (In 14,16). Evenimentul
descris în cartea Faptele Apostolilor (cf. Fap 2,1-11, prima lectură) conţine înainte
de toate câteva semne exterioare. Mai întâi un semn perceptibil cu auzul: „Când a
sosit ziua Rusaliilor, toţi ucenicii Domnului se aflau adunaţi în acelaşi loc. Deodată,
din cer a venit un vuiet, ca şi cum s-ar fi pornit un vânt puternic şi a umplut toată
casa în care se aflau”. Avem apoi un al doilea semn perceptibil cu văzul: „Şi a apărut
un fel de foc, care se împărţea în limbi şi se lăsa asupra fiecăruia dintre ei”. Şi
în fine, avem realitatea care nu se vede, dar care este scopul întregii manifestări:
„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”. Ce vrea să spună afirmaţia „s-au umplut de Duhul
Sfânt”? Ce au trăit apostolii în acel moment? Apostolii au făcut experienţa copleşitoare
a iubirii lui Dumnezeu, s-au simţit inundaţi de iubire ca de un ocean. De unde ştim
acest lucru? Ne asigură apostolul Paul care afirmă că „iubirea lui Dumnezeu a fost
revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5). De aceea,
„dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel
care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin
Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom 8,11). Primul efect pe care Duhul Sfânt îl produce,
când coboară peste cineva este a se simţi iubit de Dumnezeu cu o duioşie nemărginită.
Tot restul (iertarea păcatelor, harul, virtuţile teologale) este conţinut în această
iubire. Se redeschide astfel comunicarea dintre Dumnezeu şi om. Este ca o nouă creaţie.
Semnul că ceva nou s-a petrecut în lume sunt limbile. De fapt, povestirea menţionează
în continuare că apostolii „au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul
le dădea să vorbească”. Pare ciudat că această vorbire în limbi noi şi diferite în
loc să genereze confuzie, cum s-ar fi aşteptat, creează din contra o minunată înţelegere
şi unitate. Erau atunci la Ierusalim „ iudei evlavioşi, veniţi din toate naţiunile
de sub cer. Când s-a produs acel vuiet, s-a adunat o mare mulţime şi erau uluiţi,
pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. În uimirea lor se întrebau nedumeriţi:
„Iată, aceşti oameni care vorbesc nu sunt oare toţi galileeni? Atunci cum se face
că fiecare dintre noi îi aude vorbind în limba maternă? Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori
din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, de pe ţărmul Mării Negre, din Asia, din Frigia,
din Pamfilia, din Egipt şi din Libia, care e aproape de Cirene, cretani şi arabi,
romani în trecere, iudei din naştere şi iudei convertiţi, îi auzim pe ei vorbind în
limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”. Prin aceasta Scriptura
a voit să pună în evidenţă contrastul dintre Babel şi Rusalii. La tentativa construirii
turnului Babel toţi vorbeau aceeaşi limbă, dar la un moment dat, nimeni nu-l mai înţelegea
pe celălalt: s-a petrecut amestecul limbilor. La Rusalii, fiecare vorbea o limbă diferită
şi toţi îl înţelegeau. Cum se explica asta? Este de-ajuns să observăm despre ce vorbeau
cei care construiau turnul lui Babel şi despre ce vorbeau apostolii la Rusalii. Primii
şi-au zis unii altora: „Haideţi să ne construim o cetate şi un turn al cărui vârf
să ajungă la cer; să ne facem un nume ca să nu ne împrăştiem pe faţa întregului pământ!”
(Gen 11.4). Aceşti oameni erau animaţi de voinţa de putere, vor să-şi facă un nume,
caută gloria proprie. În schimb, la Rusalii apostolii proclamă „faptele minunate ale
lui Dumnezeu”. Nu urmăresc să-şi facă un nume, dar să-l facă pentru Dumnezeu; nu caută
afirmarea personală, dar pe cea a lui Dumnezeu. De aceea, toţi îi înţeleg. Dumnezeu
revine în centrul atenţiei. Voinţa de putere este înlocuită cu voinţa de slujire;
legea egoismului lasă locul legii iubirii.
All the contents on this site are copyrighted ©. |