"Nu", eugeneticii care selecţionează perfecţiunea fizică şi elimină viaţa firavă sau bolnavă: Benedict al XVI-lea către oamenii de ştiinţă. Omul este mai mult decât patrimoniul său genetic

(RV - 21 februarie 2009) Pentru faptul de a fi venit la viaţă, orice fiinţă umană posedă o demnitate paritară, ce depăşeşte suma individuală a factorilor ei genetici. Deci, trebuie combătută o ştiinţă care discriminează persoanele pe baza eficienţei sau frumuseţii lor, ajungând până la a suprima începutul unei vieţi întrucât firavă şi bolnavă. Cu această intervenţie incisivă, Benedict al XVI-lea s-a adresat sâmbătă dimineaţă geneticienilor şi oamenilor de ştiinţă care au participat vineri şi sâmbătă, la cea de-a 15-a adunare plenară a Academiei Pontificale pentru Viaţă, dedicată în special riscurilor eugeneticii.

Ce este eugenetica sau eugenia? Termenul eugenetică se referă la acea disciplină pseudoştiinţifică menită să perfecţioneze specia umană prin studiu, selecţie şi „promovarea caracterelor fizice şi mintale considerate pozitive - eugenetica pozitivă, şi îndepărtarea celor negative - eugenetica negativă.

„Generarea unui om nu va putea fi niciodată redusă la o simplă reproducţie a unui nou individ al speciei umane, aşa cu se întâmplă cu un oricare animal. Orice apariţie în lume a unei persoane este întotdeauna o nouă creaţie”. Benedict al XVI-lea a amintit astfel un hotar pe care uneori exuberanţei ingineriei genetice îi vine greu să-l respecte, chiar cunoscând faptul că progresul ştiinţelor biologice a produs cunoştinţe în stare să permită nu numai „un diagnostic mai eficient şi mai precoce al bolilor genetice”, dar şi identificarea unor „terapii destinate să aline suferinţele bolnavilor şi, în unele cazuri chiar să redea speranţa redobândirii sănătăţii”.

Totuşi, partea din umbră a medaliei este reprezentată, a spus Pontiful, de „riscurile eugeneticii”, adică ale selectării rasei, o practică - a stigmatizat - care a cunoscut deja „în trecut aplicarea unor forme nemaiauzite de discriminare şi violenţă”.
• „Cu toate acestea, apar încă în zilele noastre manifestări preocupante ale acestei practici odioase, care se prezintă cu trăsături diferite. Desigur, nu sunt propuse din nou ideologii eugeniste şi rasiale care în trecut au umilit omul şi provocat suferinţe inumane, dar se insinuează o nouă mentalitate ce tinde să justifice o diferită considerare a vieţii şi demnităţii personale bazate pe propria dorinţă şi pe dreptul individual”.

În alte cuvinte, a continuat Benedict al XVI-lea:
• „Se tinde, prin urmare, spre privilegierea capacităţilor operative, eficienţei, perfecţiunii şi frumuseţii fizice în detrimentul celorlalte dimensiuni ale existenţei nereţinute demne. Este astfel slăbit respectul datorat fiecărei fiinţe umane, chiar şi în prezenţa unui defect în dezvoltarea sa sau a unei boli genetice care s-ar putea manifesta în cursul vieţii sale, şi sunt penalizaţi de la concepere acei fii a căror viaţă este judecată ca nedemnă să fie trăită”.

Din contra, a afirmat Benedict al XVI-lea, fiecare fiinţă umană „este mult mai mult decât o combinaţie singulară de informaţii genetice care îi sunt transmise de părinţi”. Şi, deci, orice „discriminare exercitată de o putere oarecare faţă de persoane, popoare sau etnii pe bază de diferenţe legate de factori genetici reali sau presupuşi este un atentat împotriva întregii umanităţi”.
• „Ceea ce trebuie să fie reafirmat cu forţă este demnitatea egală a fiecărei fiinţe umane pentru faptul însuşi de a fi venit la viaţă. Dezvoltarea biologică, psihică, culturală sau starea de sănătate nu pot deveni niciodată un element discriminatoriu. E necesar, din contra, să se consolideze cultura acceptării şi a iubirii care dovedesc concret solidaritatea faţă de cine suferă, abătând barierele pe care adesea societatea le ridică discriminând pe cei cu dizabilităţi sau afectaţi de patologii, sau şi mai grav ajungând la selectarea şi refuzarea vieţii în numele unui ideal abstract de sănătate şi de perfecţiune fizică”.

În acest cadru, a insistat Papa, nu există spaţiu - a relevat - pentru acel reducţionism genetic”, care „înclină să identifice persoana exclusiv cu referinţa la informarea genetică şi la interacţiunile sale cu mediu” şi care se verifică mai ales când diferitele ştiinţe, în loc să colaboreze, se izolează „pretinzând să aibă ultimul cuvânt asupra omului”. Acesta, a spus Pontiful, „va fi întotdeauna mai mare de cât tot ceea ce alcătuieşte trupul să”, întrucât poartă cu sine forţa gândirii, care tinde mereu spre adevărul despre sine şi despre lume”.
• „Revin, pline de semnificaţie, cuvintele unui mare gânditor şi totodată valoros om de ştiinţă, Blaise Pascal: ’Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură; dar este o trestie cugetătoare. Nu trebuie ca întregul univers să se înarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picătură de apă e destul ca să-l ucidă. Însă în cazul în care universul l-ar strivi, omul ar fi încă mai nobil decât ceea ce-l ucide, pentru că el ştie ca moare şi cunoaşte avantajul pe care universul îl are asupra lui; în schimb universul nu ştie nimic despre aceasta’”.