Episcopii francezi: avortul nu este un drept fundamental

RV 25 noiembrie. La 26 noiembrie, Adunarea Naţională  Franceză este chemată să voteze o rezoluţie care să reafirme aşa-numitul „drept fundamental al femeii la întrerupea voluntară de sarcină în Franţa şi Europa” şi aşa-zisul„drept universal al femeilor de a dispune de corpul lor în deplină libertate, ca o condiţie indispensabilă pentru construirea egalităţii reale între femei şi bărbaţi într-o societate avansată”.

Contrarietatea Conferinţei Episcopale din Franceză (Cef) cu privire la această rezoluţie, a fost exprimată într-o declaraţie a mons. Guy de Kerimel, episcop de Grenoble-Viena şi preşedinte al grupului de studiu dedicat „Fenomenului social al avortului şi chestiunilor educative” din cadrul Cef.

Episcopul de Kerimel afirmă că „a impune avortul ca procedură medicală comună în slujba libertăţii femeii comportă dificultatea de a stabili o bază solidă pentru acest pretins drept fundamental”.

„Cum poate, de fapt” – continuă prelatul, „ca un drept al omului să se bazeze pe negocierea dreptului la viaţă al altor ființe umane la începutul existenței şi creşterii lor? Desigur, promovarea libertății femeii și egalitatea de șanse între femei și bărbați sunt cauze juste care trebuiesc sprijinite și semnate”.

Cu toate acestea, spune mons. de Kerimel, chestiunea este alta: „Despre ce libertate este vorba? (...) Când cineva citește poveștile atâtor femei care au făcut avort, înţelege chinul lor, presiunile și suferința pe care ele le trăiesc pentru că au fost nevoite să comită un act pe care îl consideră grav”.

Pentru unele femei, continuă episcopul, avortul este „un adevărat iad”, astfel încât „sociologii, psihologii și psihanaliștii, departe de orice referință religioasă, cunosc bine asemenea situații dureroase. (…) Într-un context în care „trauma post-avort este pusă sub tăcere sau este pur și simplu negată, se poate oare vorbi de libertate?”.

Desigur, subliniază episcopul, „libertatea este esențială în relaţia bărbat-femeie, în maternitate și în paternitate”, dar trebuie să fie „o libertate responsabilă, o libertate care se angajează în favoarea dialogului”.

Episcopul francez consideră că „trebuie să se intervină la originea problemei, astfel încât sarcina să nu fie concepută ca fiind o «agresiune», ce ar justifica legitima apărare prin intermediul suprimării «agresorului», adică a copilului nenăscut care este în realitate o fiinţă nevinovată”.   

 (rv–I. Piro–M. Caba)